Morții neliniștiți și făpturile făurite

Automat

Paznici cu roți dințate prin donjoane ruinate. Roțile de alamă scrâșnesc sub plăcile întărite când aceste construcții aruncă lovituri grele de braț și combinații rotitoare spre orice suflet viu. Nu au frică sau milă, înaintând cu stăruință mecanică și după ce oțelul le-a despicat șasiul. În bolți uitate ori coridoare prăbușite, își urmează traseele programate oricâte decenii au trecut. Cei din Vhalder care recuperează carcasele spun că un automat stricat încă încearcă să zdrobească o mână dacă simte mișcare.

Mumie de tumul

Morți înfășurați în giulgiu, ridicați din tumuli. Fâșii de in brun de vechime leagă un trup uscat, tare ca pielea bătrână, și o lumină slabă arde unde ar trebui să fie ochii. Mumia de tumul se târăște încet, dar mâinile lovesc cu greutate cumplită și poate ieși din pământul unei movile aparent goale. Izbește, apucă, lovește cu ambii pumni, iar la mânie bate pământul cu furie. Fâșiile diferă de la movilă la movilă, palide, întunecate ori pătate, după cum își înfășura fiecare neam morții. Focul o prinde cel mai bine; oțelul doar o încetinește.

Întâlnită și ca: Mumie de tumul palidă, Mumie de tumul înnegrită.

Târâtor devorator de hoituri

Morți vii plini de viermi prin păduri și tundră. Carnea palidă, lucioasă de umezeală, se târăște prin mlaștini și pământ înghețat după apus. Cadavrele n-au instinct de păstrare, urmărind prada vie cu stăruință fără minte chiar când le cedează membrele ori li se sparg oasele. Lovesc jos cu gheare și dinți, mânate de foame ce ignoră durerea și retragerea. Cei care înnoptează în sălbăticie întăresc țărușii taberei cu țepi de fier, ca morții târâtori să nu se poată trage peste barierele de frânghie noaptea.

Ghoul târâtor

Cadavre fără picioare târându-se prin mocirlă și pădure. Șirele spinării expuse hârșâie bruma și noroiul când făpturile ies după apus. În păduri ude și tundră înghețată, înaintează cu stăruință fără minte, târându-și trunchiurile pe mâini cu gheare spre orice ființă vie. Rănile ori retragerea nu le opresc; ghoulul fără jumătatea de jos continuă să sară și să muște până când trupul fără inimă e distrus deplin. Sătenii țin vitele în țarcuri de piatră, ca morții târâtori să nu ducă prada în întuneric.

Senior războinic al întunericului

Morți vii cu îmblăcie prin adâncuri de morminte. Zale ruginite țin carnea uscată laolaltă sub armuri de plăci. Făpturile patrulează criptele adânci, mânuind îmblăcie grele și scuturi într-un ritm mecanic, neobosit. Nu recunosc armistițiu și nu simt durere; seniorul războinic continuă loviturile înlănțuite și cu coaste sparte ori membre retezate. Fiindcă nu se retrage, jefuitorii de morminte mor adesea prinși lângă zidurile din fund, neputându-i opri înaintarea. Familiile ai căror strămoși păzesc bolțile plătesc străjeri să păstreze pecețile întregi.

Craniul morții

Spirite de os înaripate care nu cunosc retragerea. Fragmente de os și aripi de piele ies din morminte și cripte prăbușite. Spiritele urmăresc orice făptură vie întâlnită, mușcând din salt, mânate de foame fără minte ce ignoră durerea și rănile mortale. Chiar sfărâmate, continuă să înainteze până nu mai rămâne nimic de însuflețit. Groparii și jefuitorii de morminte au învățat devreme să golească întreaga încăpere, fiindcă un singur craniu plutitor nu fuge și nu negociază.

Veghetor malefic

Spirite cu mulți ochi din ruinele adânci. Zeci de ochi neclipitori urmăresc mișcarea din fiecare unghi când spiritul plutește peste dărâmături. N-are instinct de fugă ori de păstrare, atacând cu gheare și ac veninos până e distrus. Vânătorii care le întâlnesc în adâncuri spun că spiritele nu se retrag nici fără membre ori pierzând esență. Urmăresc fără șovăire orice ființă vie, așa că așezările de lângă ruine au ridicat clopote de fier să anunțe trecerea pragului de către un Veghetor.

Groază fără chip

Ucigași himerici fără minte din păduri și mlaștini. Gheare palide răscolesc mușchiul tundrei și lutul pădurii după amurg. Făpturile ies doar noaptea în căutarea cărnii vii, lovind cu capul și ghearele sfâșietoare. Nu cunosc frică și rana nu le oprește; făptura fără măruntaie continuă să sară până i se oprește inima. Milițiile satelor din Teocrația V'eld fac cercuri de focuri și străji de noapte ca aceste făpturi îndârjite să nu ajungă la țarcurile vitelor.

Fungoid

Carcase fungice cu toiag, din ruinele adânci. Pălării înecate în spori înlocuiesc capetele siluetelor târșâite ce mânuiesc toiege de lemn cu precizie neabătută. Ies din pivnițe căzute și cripte mucegăite, unde ichorul le intră în mortar. N-au instinct de supraviețuire; urmăresc orice miros viu prin spini și foc fără șovăire ori retragere. Chiar cu membre retezate și trupuri despicate, continuă să împungă și să sară până sunt făcute terci. Țăranii își ard anual beciurile de rădăcinoase ca să împiedice asemenea creștere.

Ghoul

Pândari bolnavi ai mlaștinilor. Ghearele pătate de turbă și duhoarea cangrenei arată acești morți vii necrofagi ieșiți din mlaștini după amurg. Fără frică ori rațiune, înaintează spre orice respiră fără șovăire sau retragere, chiar când membrele atârnă în fire de tendoane putrede. Sar peste mocirlă ca să-și înfigă dinții în carnea moale a trunchiului. Localnicii ridică podețe și țin aprinse făclii îmbibate cu ulei, ca acești cățărători fără minte să nu ajungă în odăile de dormit.

Vierme uriaș

Titani fără minte ai adâncurilor fără lumină. Segmente de chitină scrâșnesc pe piatră când anelidele uriașe își împing gurile înainte să străpungă orice respiră. În șanțurile fără lumină de sub suprafață, n-au instinct de fugă ori de păstrare. Chiar când oțelul le despică formele ori ichorul curge din răni, continuă înaintarea fără șovăire. Minerii află că nici durerea, nici retragerea nu le opresc, silind echipele tunelurilor să prăbușească pasaje întregi pentru o singură fiară.

Golem

Construcții fără minte din piatră și gheață. Granitul cioplit grosolan și permafrostul înghețat formează cadrele uriașe care umblă prin deșert și tundră la orice ceas. N-au sânge de vărsat ori frică de folosit, aruncându-se cu mâini late de piatră să zdrobească tot ce mișcă. Nici durerea, nici rana nu le opresc; înaintează cu membre sfărâmate până devin moloz. Făuritorii de golemi le leagă ca santinele veșnice, lăsând călătorii să le spargă cu târnăcoape grele pentru a elibera drumurile.

Întâlnit și ca: Golem de piatră, Golem de gheață, Golem de lavă.

Putregai infernal

Abominații cocoșate de morți vii din ruine adânci. Aripile zdrențuite și șirele cocoșate le arată târându-se prin săli pline de dărâmături. N-au instinct de păstrare ori fugă; putregaiul infernal continuă să sfâșie orice gât viu cu ghearele chiar după ce i s-au spart oasele. Nu se retrage, deci nu poate fi alungat, doar distrus. Milițiile satelor au învățat să ardă îndată cadavrele, ca duhoarea să nu aducă alți ucigași fără minte din cripte.

Groază cu fălci

Măcelari cu coaste căscate ai pădurilor și landelor reci. Cartilajul și osul dezgolit se desfac de-a curmezișul trunchiului într-o a doua gură căscată. Acești demoni himerici ies după apus la vânătoare în mlaștini și tundră, aruncându-și trunchiul înainte ca să înghită prada întreagă. Nu cunosc frica și nici instinctul de conservare; chiar eviscerați sau schilodiți, înaintează până ce inima nu mai bate. Vânătorii poartă pici lungi ca să țină aceste făpturi fără minte la distanță înainte să se apropie.

Mumie

Învelișuri uscate ale mormintelor fără odihnă. Fâșii de in înțepenite de rășină și pământ funerar însemnează aceste făpturi târșâite din ruinele adânci. Lipsite de rațiune și frică, înaintează prin oțel și flacără până ajung cenușă. Războinicul înfruntă lovituri zdrobitoare de mâini și plesnetul neașteptat al bandajelor desfășurate în bice, care leagă prada pe măsură ce creatura avansează. Fiindcă nu se retrag oricât ar fi de rănite, paznicii mormintelor își așază mereu rândurile lângă ziduri solide ca să nu fie copleșiți de înaintarea neîncetată.

Necromant

Chemător cu glugă al morților, cu coasa în mână. În robă și cu glugă, cu cranii vechi înfipte în jurul umerilor, Necromantul umblă printre morții ridicați ca paznic al lor. Aruncă din mâini proiectile de frig funerar și reunește oasele frânte ale slujitorilor în timp ce luptă; când ajunge cineva la el, coasa lungă face restul. Unii au sub glugă un chip mort palid, alții un coif aurit cu creastă ori o vizieră de oțel luminată de un ochi rece, dar toți practică același meșteșug necurat. Sparge întâi garda de schelete, apoi năpustește-te înainte să le repare.

Întâlnit și ca: Necromant aurit, Necromant cu vizieră.

Târâtor al ciumei

Făpturi bolnave ale nopții din mlaștini și păduri. Carnea putredă se desprinde de pe încheieturile acestor nenorociri himerice când ies din mlaștini și tundră după apus. Fără instinct de conservare, înaintează cu lovituri joase de gheare și izbituri ale feței chiar când trupurile le sunt sfâșiate. Milițiile satelor ard cadavrele infectate cu sare și smoală în loc să le îngroape, de teamă că orice carne lăsată să se scurgă în pământul pădurii se va ridica din nou într-o haită de morți târâtori.

Secerător

Spirite plutitoare cu coase în locuri părăsite. Degete palide strâng o lamă curbată ce desparte carnea și zalele la fel de ușor. Aceste spirite plutesc deasupra cimitirelor și sanctuarelor prăbușite, mânate de o foame care ignoră durerea sau retragerea. Niciun cuvânt nu le înduplecă și nicio rană nu le alungă; înaintează chiar prin propria dezmembrare pentru a da lovituri de sus și tăieturi largi. Soldații care le întâlnesc învață să lupte în formație: orice rătăcit singur devine ținta fixă a unei lame care nu obosește.

Schelet cu secure

Morți cu coaste goale care taie cu securea cu barbă. Platoșa i-a putrezit, arătând cușca de coaste, dar securea e încă ascuțită. Toporașul merge drept spre cei vii și nu cedează: o tăietură iute deschide garda, o lovitură vine de sus, apoi trei la rând mai repezi ca primele două. Soldații bătrâni spun că regii tumulilor își îngropau toporașii în picioare, ca să iasă primii din pământ. Ține coada armei între tine și lama cu barbă și lovește genunchii, unde nu mai ajunge armura.

Schelet spadasin

Morți cu glugi care luptă cu o lamă în fiecare mână. Sub o glugă putredă și piele țintuită, Spadasinul poartă două săbii scurte și nu pune niciuna în teacă. Taie sus, mătură jos și împunge pântecele, apoi leagă lamele într-o rafală fără răgaz de răspuns. Nu simte nimic, deci rana doar îl încetinește, iar el revine drept în rază. Paznicii tumulilor spun că acești morți au fost spadasini jurați, îngropați înarmați de căpitanii lor. Un scut ținut sus abate prima tăietură; a doua lamă este cea care ucide.

Schelet campion

Senior mort cu trofee și o glefă lungă. Un rastel de cranii îngălbenite stă pe spatele Campionului, capetele celor uciși în viață, iar în mâini i se rotește o glefă lungă. Ține linia unde avansează morții mai mici, măturând larg cât să doboare un om și împungând cu coada când e presat de aproape. Când rotește lama de trei ori, nimic din raza ei nu e sigur. Cântecele tumulilor îi numesc căpitani jurați să păzească mormântul stăpânului și după moarte. Micșorează iute distanța sau stai mult dincolo de glefă.

Schelet arbaletier

Morți cu glugi care trag săgeți din întuneric. Cu glugă ca spadasinii și strâns în aceeași piele țintuită, Arbaletierul păstrează distanța și mânuiește pârghia unei arbalete grele cu răbdare moartă. Se retrage din fața celui care se repede, trage din nou și lovește cu patul doar când e încolțit. O tolbă de săgeți de rezervă îi atârnă la șold și nu pare să se golească. Străjerii ținutului tumulilor învață să asculte pocnetul troliului înaintea focului. Vino din adăpost și străbate ultimii pași înainte să reîncarce.

Schelet cavaler al groazei

Mort în plăci cu țepi, cu o sabie mare de două mâini. Plăcile negre, pline de țepi, ascund orice os în afara craniului rânjit, iar sabia e mai lungă decât un om. Cavalerul groazei se întoarce greu și obosește și mai greu: urcă dintr-o tăietură joasă într-o despicare, mătură gleznele și coboară lama de sus atât de tare încât bate un scutier în pământ. Paznicii mormintelor spun că unul singur poate ține ușa unei cripte împotriva unei companii. Luptă pe teren deschis, mișcă-te mereu și nu sta niciodată unde va cădea lovitura de sus.

Schelet cavaler

Morți vii nocturni ai pustiurilor înghețate și mlaștinilor. Zale ruginite și măciuci de os ies din solul înghețat și noroiul mlăștinos după întuneric. Aceste siluete nu își amintesc jurămintele și nu recunosc predarea, mărșăluind statornic spre orice răsuflare vie. Lucrul scutului rămâne precis chiar când coastele crapă și încheieturile se sfărâmă, căci nu au instinct de conservare sau durere. Supraviețuitorii tundrei și mlaștinilor evită rătăcirile nocturne: un Schelet cavaler nu încetează urmărirea până nu îi sunt măcinate oasele.

Târâtor cu tentacule

Pândari nocturni fără minte ai mlaștinilor și pădurilor. Membre vâscoase târăsc aceste făpturi prin tundră și mlaștină în cele mai întunecate ore. Urmăresc orice mișcare vie cu stăruință oarbă, folosind lovituri joase de brațe și fălci mușcătoare pentru a sfâșia carnea. Chiar fără membre sau sângerând din răni adânci, nu se retrag și nu arată frică. Vânătorii din Teocrația V'eld evită pădurile după amurg, știind că un Târâtor urmărește un miros până ce făptura este complet dezmembrată.

Mort viu

Învelișuri în armură bântuie pustiurile reci și mlaștinile. Buzduganele ruginite și scuturile bătute însemnează aceste siluete neînduplecate când ies din solul înghețat al tundrei și din smârcuri după întuneric. Nu cunosc frica și nu au rațiune, urmărind orice bătaie de inimă vie cu lovituri înlănțuite până li se sfărâmă oasele sau răsare soarele. Fiindcă nu se retrag oricât ar fi de rănite, cei care le întâlnesc trebuie fie să distrugă cu totul cadavrul, fie să fugă din mlaștini înainte de noapte.

Volcrate

Construcții aviare în armură, legate de cetăți ruinate. Penajul cu tăiș de oțel și plăcile de fier alcătuiesc acești războinici cu pene. Ies din molozul fortificațiilor părăsite cu topoarele deja ridicate, căutând orice prezență vie de lovit. Nici durerea, nici mutilarea nu le încetinesc înaintarea; un Volcrate continuă loviturile de sus chiar când propriul schelet începe să se crape. Fără retragere sau instinct de conservare, sunt uciși la vedere de gărzile de hotar de pe Drumul Ardeziei Negre, ca să nu ajungă în așezări civile.

Vierme

Fălci fără minte care scormonesc pivnițe prăbușite. Carne palidă se târăște pe piatră când aceste făpturi caută orice respiră. Fără instinct de conservare, răspund rănilor adânci cu agresivitate, nu cu fugă. Un vierme mușcă o cizmă sau sare înainte ca să-și înfigă dinții în carnea expusă fără șovăire. Vânătorii îi recunosc după dâra de sânge necurat lăsată în întuneric. Când temelia unei așezări se surpă, familiile supraviețuitoare își mută grânele pe teren mai înalt ca să evite acești devoratori neobosiți.